Saturday, 8 September 2012

A full weekend/ Un weekend plin



Am ezitat mult in fata titlului acestui post (sau postari...?!..of, romgleza asta...), pentru ca imi era greu sa aleg unul potrivit. Motivul? Nu sunt singura care povesteste despre el (el, weekendul...)si, mai ales, nu sunt prima.
Dar pentru mine chiar asa a fost: intreg, plin, rotund.

A fost intreg, gandind la durata lui: pentru ca a avut continut precis, de vineri, ultima zi de august, pana duminica, a doua zi de septembrie.

A fost plin, pentru ca am vazut, am invatat, am facut o multime de lucruri si inainte de toate, le-am cunoscut pe Geta, Ela, Ortansa si Silvia, a caror pasiune comuna este legata de arta textila, atat de putin cunoscuta la noi in tara, patchwork-quilting.

A fost rotund, pentru ca a inceput cu o portiune de drum parcursa impreuna cu Ortansa si Silvia si s-a incheiat la fel, avandu-le tovarase de drum tot pe ele.

De fapt continutul weekendului asta a fost pus la cale de Geta Grama, caci ne-a invitat de-a dreptul, la ea acasa. Asa, simplu, fara formalism, fara retineri,cu inima deschisa! Sa lucram ceva impreuna si sa ne cunoastem.
In casa ei-atelier i-am vazut si pipait delicatele lucrari trapunto pe care le stiam doar din paginile recentei ei carti

 de la stanga, la dreapta: Silvia, Ela, Ortansa

dar si minunatele quilturi, vazute doar in pozele de pe blog, intruchiparea propriilor ei pattern-uri.

de la stanga la dreapta: Ela, Ortansa, Mihaela

 de la stanga, la dreapta: Geta, Silvia, Ela

Si ce surpriza nemaipomenita am avut sa constat ca realitatea acestor lucrari este departe de ceea ce pot cuprinde chiar si cele mai atente cadre fotografice....
Am avut prilejul sa vad si sa mangai sensibilele lucrari ale Ortansei si Silviei, unele din ele urmand cu finete si sensibilitate modele trapunto, din cartea Getei.

Scopul intalnirii noastre a fost sa lucram fiecare dintre noi cate o geanta si un portofel, dupa tiparele Getei.
Si l-am atins. Dar nu asa cum ati putea sa credeti, daca dati atentia necuvenita cuvantului "fiecare", ci intr-un mod pe care eu nu l-as fi crezut posibil: ne-am coordonat din mers, pe tacute, ca o echipa formata, rodata demult, cand noi, de fapt, ne intalneam prima data, toate cinci; am lucrat fiecare la geanta celeilalte ce era necesar in momentul respectiv sau ce operatie stapanea mai bine (adevarata lectie de rabdare data de Ela pentru o insertie termocolanta de nedezlipit!).









Evident, Geta a fost sufletul a tot ce am facut. A lucrat cel mai mult dintre noi si pentru noi.


Ne-a facut cadou cate un pachet cu o multime de materiale de calitate pentru patchwork si o alta multime de "bunatati" pe care doar o pasionata de quilting le poate aprecia, asunse intr-una din ingenioasele ei cutii textile.
Ne-a rasfatat, insistand ca portofelele cu rama metalica sa le facem din pretioasa ei colectie de fat quarters cu buline, pe care ne-a pus-o la dispozitie fara nicio rezerva; ne-a dat toate accesoriile necesare gentilor (butoni magnetici, fermoare, ata....), nu ne-a lasat pana nu ne-am ales cea mai potrivita captuseala, tot din rafturile ei, ca sa ne iasa cele mai grozave genti si portofele!


 Ghici, care e rosia cherry?

Iar Silvia, Ela, Ortansa?  Trei Doamne, da cu D mare, delicate, sensibile, vesele, Destepte (tot cu D mare!), bune, generoase, care m-au facut sa ma simt extraordinar langa ele, chiar daca in acea perioada nu eram in cea mai buna forma.Darurile primite de la ele mi-au mers la suflet; si frumoase si utile: tesaturi frumoase, lama de cutter in zig-zag (unul pe care nu-l aveam!), tablou textil, brosa textila...mi-e greu sa nu uit ceva, fiindca au fost multe.
Am lucrat, am mancat, am dormit, am vizitat impreuna mandra Cetate a Rasnovului, discret si atent ajutate de Ingerul Nostru Pazitor, Mircea, sotul Getei. Ne-am lasat problemele de zi-cu-zi acasa si ne-am bucurat de intalnirea noastra.





Silvia, facandu-ne poze in varful cetatii




 In micul muzeu al inimosului strajer al cetatii


Pe drumul de intoarcere in oras:


 




 

Va multumesc, dragele mele, Silvia, Ortansa si Ela!
Va multumesc, dragii mei, Geta si Mircea!



Doar daca veti citi si povestile celorlalte patru Doamne si veti privi si fotografiile lor, veti avea adevarata imagine a uneia din cele mai frumoase intalniri petrecute intr-un weekend de la sfarsitul unei veri fierbinti.

Sa aveti parte doar de oameni frumosi!

6 comments:

Dana said...

Intr-adevar un weekend plin cu de toate, oameni buni si frumosi, arta pentru suflet si munca pentru inima, inspiratie si prietenie. Nu stiu prea multe despre patchwork, dar arata superb. Thank you for sharing!

Geta Grama said...

Mihaela, imi pare rau sa aud ca nu ai fost in cea mai buna forma. Dar eu nu am observat! Nu m-am gandit deloc inainte la "spiritul de echipa", am stiut ca va veni de la sine! Doar suntem prietene!
Ma bucur ca ti-a placut intalnirea noastra!

Silvia said...

Mihaela, tu esti Miss cu M mare, ce lucrezi, ce impartasesti, cum cultivi spiritul de echipa si nu in ultimul rand, o excelenta conducatoare de BMW!

Ela said...

Mihaela,ma bucur ca te-am cunoscut "in direct" si intr-o astfel de imprejurare!Si daca am contribuit si eu macar un pic sa uiti de preocuparile tale,ma bucur mai mult!Sper sa se rezolve ce te preocup si sa gasiti drumul cel mai bun!BAFTA!

lili.constanta said...

Felicitari! Am retrait alaturi de tine tot ce s-a desavarsit intre voi! :))

...tiktakro... said...

Ah, cum imi plinge sufletul ca eu nu am putut fi printre voi....macar asa ca "bagator de seama" :D....
Ai scris un articol minunat, sensibil si vibrant...asta am simtit eu citindu-l de aici de la 600 km distanta...

Post a Comment