In gradina cea verde/In the green garden

Dupa mai bine de o luna, am reusit sa mergem la tara.
A plouat mai tot timpul, asa ca operatiunea "balariile" s-a desfasurat cu intreruperi. Dese.
Dar, pamantul fiind ud bine, s-au smuls repede, asa ca, pana la urma, am avut un spor grozav.

 

Ca sa-mi mai las spatele sa se odihneasca, am luat aparatul si am facut un tur de gradina.
Asa am reusit sa fur cateva clipite din ritualul trecerii spre vara....

....cand florile de primavara se retrag,

 

....iar florile de vara se pregatesc sa intre pe podium....

 

Le-am surprins pe cateva, chiar cand isi probau palariile.
Sezonul asta, notele sud-americane sunt preferate de "capetele" fructiferilor.

 

Iar cei fara fructe prefera sa transforme picaturile de apa in bijuterii stilate:

 Altii, insa, si-au intins rufele la uscat:

In asteptarea miresmei dulci a teiului

Va doresc

O saptamana frumoasa!

Have a beautiful week!

In Mai

Mai.....luna care ne pregateste de vara.
De cand am terminat facultatea, rasuflu usurata ca nu mai trebuie sa stau in casa, sa invat pentru examenele sesiunii de sfarsit de an, care incepea cam in perioada asta. Mai mult decat in oricare perioada a anului, in mai ma simteam ca un condamnat care are de ispasit o pedeapsa. Ii invidiam pe toti cei care aveau motiv sa fie afara, pe strada, in parc, oriunde, dar nu intre patru pereti.
Asa de mult mi-a lipsit luna asta, ca si acum, dupa atâtia ani, rasuflu usurata ca nu mai am nicio constrângere si pot sa petrec mai mult timp afara si sa ma bucur de culorile ei, chiar daca e vorba doar de niste priviri pe fuga,in goana masinii.
Duminica dimineata am fost la piata si dupa ce am terminat de târguit, m-am oprit la un stand cu flori. Flori de gradina. De fiecare data ma tenteaza cate ceva, desi imi place sa-mi fac singura rasadurile, din seminte cumparate sau culese de la florile sezonului precedent.
De cativa ani muscatele mele de la tara nu supravietuiesc iernii, indiferent de metoda de pastrare, asa ca, in perioada asta, incep formarea colectiei de sezon. Uitandu-ma la cele de la standul cu flori, mi-a cazut privirea pe o galeata cu flori taiate. Si mi-a tresarit inima de bucurie, pentru ca acolo erau, nici mai mult nici mai putin decat MARGARETE.
Ooooooh, da, chiar MARGARETE!
Ii trimit un buchet mare, mare de urari de sanatate celui sau celei care s-a gândit sa cultive in regim de "trufanda" si flori de gradina, nu numai salata, ridichi si ceapa verde! Si nu orice flori de gradina, ci MARGARETE!
La mine in curte, abia peste o luna isi fac aparitia.
Au un loc special in sufletul meu. Intotdeauna le-am iubit. Mi-e tare greu sa explic de ce.
Sunt simple. Sunt vesele. Sunt delicate. Sunt simbolul rusticului veritabil.
Mi-am luat un buchet mare si le-am asezat in doua vase, ca sa dau de ele in locurile pe unde stau mai mult.
Si le-am facut o gramada de poze.

Iar aseara, ca sa mai avansez cu ordinea pe balcon, mi-am facut curaj sa ma ocup de punga cea maaaare plina cu lavanda uscata, adusa inca de asta-toamna de la tara.
Am intins o foaie mare de hartie pe covor, am asezat punga cea mare si am inceput sa rup inflorescentele de pe tulpini si sa le pun intr-o cutie de carton.
Dupa cateva ore, in timp ce mai mult am ascultat decat am vazut filmele de la TV, am terminat.
Cand C. a venit acasa, de pe hol l-a intampinat parfumul de lavanda.
Nici acum n-am putut sa arunc nimic.Chiar si tijele uscate le tai cat mai marunt si le folosesc in amestec cu florile si frunzele ei, pentru ca totul are parfum.
Abia astept noua recolta de lavanda!

Si, in ton cu atmosfera de mai, am cusut un mic dar in care poate fi purtat in siguranta un maaaare buchet de margarete.

Sa aveti o zi frumoasa!

Oare de ce?

 Astazi va rog sa aveti putin mai multa ingaduinta decat alta data, pentru ca m-am hotarat sa abordez frontal o problema pe care o tot dau de ici-colo, avand altele mai importante la rand.
Dar uite ca picaturica si-a facut treaba, a umplut paharu' si mi-a varsat-o drept in drum.
Asa ca, m-am hotarat sa o scot in lume (pe ea, problema), sa o arat si altora si sa cer parerea.

Despre ce e vorba:

Cand m-am hotarat sa-mi fac un blog, trecusera deja ani decand exista blogger. Si deci, decand multa lume isi facuse.
Am considerat ca e o modalitate convenabila si usoara de a intra in lumea Internetului, de a vedea cam ce inseamna administrarea unui site (fara a confunda notiunile site/blog), si de a capata un pic de experienta, fara cheltuielile presupuse de un site adevarat.
Nu il vad ca pe un scop in sine, ci ca pe un mijloc de a intra in contact cu oameni care au preocupari si pasiuni asemanatoare cu ale mele. Sau care au un sistem de valori asemanator. Sau nu! :)
Oricum, nu l-am facut doar "ca sa fiu in rand cu lumea" !

O voi spune ori de cate ori va fi cazul: Internetul este unul din cele mai minunate mijloace de a comunica intre noi, de a schimba idei cu oameni care altfel nici n-am fi stiut ca exista, de a afla aproape in timp real ce se intampla pe toata planeta. Si din muuuult mai multe surse decat cele filtrate de ziare, televiziuni sau radiouri....
Reducand la esenta: este locul unde te intalnesti "direct" cu lumea larga.

Cautarile profesionistilor din domeniu, de a face schimbul de informatii tot mai rapid si cat mai complet au atras insa, inevitabil, atentia si acelor oameni de afaceri, care au ca unic scop, gasirea surselor latente de BANI. Care sa vina REPEDE si sa fie MULTI. 
Nu va grabiti. Nu-i condamn. Doar constat.

In timp ce Internetul este creat din substanta inovativa tesuta de creierele unor semeni de-ai nostri geniali, pe care o folosim noi toti, unele afaceri de pe Internet sunt tesute dintr-un material care este croit in forma de mantie virtuala, dar care, in realitate sunt facute din componente vechi decand lumea.
Geniul acestora de pe urma consta in capacitatea de a face bani din...nimic. Doar speculand (nu e peiorativ) unele caracteristici comportamentale umane.

Pe nesimtite, indivizi din ce in ce mai multi se aduna si hranesc o astfel de afacere, participa la ea, dar in calitate de...... principale "ingrediente", de buna-voie si nesiliti de nimeni si.... se simt bine.
Partea interesanta abia acum vine:
Respectiva afacere pune "ingredientelor" sale niste conditii clare pentru participare si le cere multe informatii care sa le faca (pe ele, pe "ingrediente") identificabile cu multa precizie......
Va reamintesc, daca ati uitat, ca este vorba despre o afacere care se desfasoara NUMAI pe Internet. Si nu este un magazin virtual, care sa justifice necesitatea cunoasterii unor date personale de amanunt. Ofera un spatiu virtual (!) de intalnire (!) si comunicare prin text si imagini. Fara nicio taxa. Gratis.
Ia ganditi-va putin! Definitia cui poate fi?
Chiar si cel mai putin pasionat de Internet, tot poate da macar doua nume....

Cei care au ales sa intre in spatiul virtual la care ma refer ii invita si pe altii aici, pentru a face schimb de impresii, a-si face cunoscute opiniile despre un subiect anume, a le arata produsele lor.....s.a.m.d.
De unde lanseaza invitatiile? De pe un site (al lor sau al altora), de pe un blog (al lor sau al altora), prin intermediul unui e-mail, dintr-o emisiune televizata sau de la radio.....prin viu-grai.....
Si acum fiti putin atenti:
Sunteti din categoria acelora care n-au mai fost in locul cu pricina.Vreti sa dati curs invitatiei. De placere sau din interes (.....).
Scrieti adresa si piticii aia multi si nevazuti pun in miscare mecanismul invizibil al Internetului  si va deschid fereastra ......(ca stiti si voi, pe Internet intri pe fereastra, nu pe usa).
In cel mai fericit caz aveti in fata ochilor o pagina asemanatoare oricarui site sau blog, dar spre deosebire de cele doua, unde este element optional, lista comentariilor, aprecierilor, opiniilor...participantilor ocupa cel mai mult spatiu.
Va puneti la curent cu problema in discutie si va hotarati sa va faceti cunoscuta opinia. Adica, sa scrieti si voi cateva randuri. Sau sa puneti macar un semn de punctuatie......Ca de-aia ati fost invitat!
Eeeeei, acu' e-acu'!
Cum dai sa scrii prima litera iti si sare in fata o fereastra (!) prin care ti se aduce la cunostinta ca daca vrei sa comunici cu persoana respectiva trebuie sa completezi formularul de inscriere pe site.
OK. Masura de precautie.
Aveti deja o forma (sau mai multe) de identificare pe net, ca doar e o conditie de baza in majoritatea locurilor virtuale, pentru a intra in contact cu cineva. Ei si? Aici nu va foloseste niciuna!
Trebuie sa va inscrieti separat.
Tot completand rubricile ajungi pana acolo, la final, unde ti se cere numarul de telefon si ca sa fie siguri ca e chiar al vostru, iti trimit codul de validare a inscrierii pe site doar la acel numar!
Cu alte cuvinte, daca n-aveti telefon mobil sau aveti unul al carui numar va place sa stiti cine il are, nu veti putea sa faceti cont pe...............(completati linia punctata, va rog!) si nu numai ca nu veti putea sa va faceti pagina pe...................(poate ca nu va trebuie!), dar nici macar nu veti putea da curs invitatiei de a comenta.

Si abia acum ajung la titlul de azi:

1. Ce avantaje de neegalat ofera...... da, ati ghicit, despre el era vorba.... Facebook, de atat de multa lume considera ca merita sa-i hraneasca baza de date cu informatii atat de importante despre propria lor identitate?
2. De ce este mai valoros un "like" pe FB decat echivalentul sau pe site-ul sau blogul respectivei persoane sau produs? Sau site-colectie ?
3. Cati dintre cei ce urmaresc sa-si mareasca aria de promovare a produselor, sunt constienti ca metodele de atragere a clientilor axate in principal pe FB (enervantul, de-acum, "dati Like!") ii transforma in agenti de vanzari neremunerati ai FB ?

***********************************************************************************

Acesta a fost raspunsul meu la intrebarea primita intr-un newsletter al unui magazin virtual din Romania, care ne intreba de ce avem o participare atat de scazuta la un concurs al lor de pe FB.
Oare au inteles?.......

***********************************************************************************



Sa aveti o zi  frumoasa!



P.S. Pe cei care imi impartasiti parerea legata de FB, va rog "sa-mi dati un Like pe pagina mea de........comentarii (sâc!) de-acilisa, de pe blog!
;)