Pomi, frunze, flori...

Bine ati venit !

Acum ceva timp, cand m-am hotarat sa-mi construiesc blogcasuta asta am ales sa folosesc optiunea Blogger a autoprezentarii pe scurt, gandindu-ma ca asta ar fi foarte util celor ajunsi aici, ca sa stie de la inceput daca avem ceva preocupari asemanatoare si deci, daca mai frunzaresc ceva pagini pe blogul asta sau pleaca in alta parte...In scurta prezentare din dreapta stanga paginii spun printre altele, ca sunt geograf si ca legatura mea cu natura este extrem de stransa. Zilele astea, lucrand alte genti, mi-am dat seama, la un moment-dat ca am atata nevoie de natura,  incat de fiecare data cand ma gandesc ce model sa aleg pentru decorarea obiectului pe care il fac, nu stiu cum, dar pe foaie apar ori un pom, ori niste frunze, ori niste flori, ori niste pasari, ba chiar gargarite si multe altele asemenea.....

Chiar daca m-am nascut intr-un oras mare, care acum are multe, multe blocuri, anii copilariei mi i-am petrecut intr-un cartier format numai din case si desi aveam o curte minuscula, trandafirul meu urcator care inflorea o singura data pe an, in mai, liliacul meu mov si florile de piatra care transformau pavajul nostru de caramida in cel mai vesel si mai colorat covor,  m-au facut sa nu-mi dau seama de asta, ci sa ma simt parcurgand cei cativa pasi de la poarta la usa casei, de parca as fi trecut printr-o adevarata gradina... 

Dupa ce ne-am mutat intr-un apartament, ne-am bucurat ca am scapat de grija repararii tot mai dese a acoperisului, ca nu mai trebuie sa caram apa cu galeata, de la cismeaua din strada, ca nu mai avem grija lemnelor si a carbunilor pentru a incalzi casa si ca am mai scapat de multe alte asemenea probleme date la o parte de bratul ocrotitor al confortului vietii la bloc.

Asa este, indiscutabil,este mult mai comod sa locuiesti intr-un apartament, dar nu pot uita sentimentul de bucurie imposibil de descris in cuvinte pe care il aveam cand veneam acasa, imediat ce inchideam poarta:    ...a c a s a......curtea mea ....casuta mea....florile mele.....

Nici gradina din fata blocului pe care am format-o si ingrijit-o singura, nici florile din ghivecele de la geam nu mi-au redat acea bucurie pe care o aveam cand intram in micuta mea curte.

Ati simtit vreodata nevoia sa mangaiati un pom care are o rana pe trunchi(da, o creanga taiata prost poate deveni o poarta deschisa pentru daunatori, exact ca pielea ranita a unui om...) sau care e pur si simplu foarte batran? sau foarte tanar?...

V-a muncit vreodata gandul vindecarii unui pom sau a unei flori  aflate in suferinta?

V-a durut vreodata sufletul privind la un deal sau un versant de munte chel, zbarcit de ridurile alunecarilor produse din lipsa paturii protectoare a radacinilor copacilor taiati fara noima?

Inseamna ca n-ati uitat ca sunteti doar o parte a Naturii si nu o excrescenta a Universului stapana peste tot.

De altfel, au cam inceput sa se vada semnele neglijentei cu care a fost tratata Mama Natura de multi din semenii nostri...

Si uite asa, usor, usor, mi-am incalcat angajamentul si am lasat cale libera gandurilor triste....

Scuze!

Am alunecat prea jos......

Gata!

Am revenit!

*

*

*

Si acum sa va arat si doua din obiectele care au declansat panseul de mai sus, in care am pus cate un pic din dragostea mea pentru pomi, evident, sub forma de frunze. 

Aplicate sau quiltuite.

Asa...ca un port-bonheur...

Oricum, dupa asa un text lung prind bine niste poze, nu?

...frunze quiltuite...

pe capac...

pe dosul gentii...

pe fata ei....

ce poate fi protejat cu atata frunzis?

.....sau altceva....e doar o sugestie.....

sau...

frunze aflate inca in pom...

sau nu...

o privire in cuib

sau de sus, din pom...

Nu-i asa ca prinde bine un pic de verde in viata noastra?

Sa aveti o zi frumoasa!

Have a beautiful day!