A secret well kept / Un secret bine pastrat

Marele Oras e din nou, frumos.
E alb si curat.
Pentru ca a nins, iarasi.

Ce bine ar fi ca iarna asta sa fie la fel de ordonata si de aici incolo: pana nu se topeste un rand de zapada, sa nu mai astearna altul!

De dimineata am dat o fuga pana la piata si am luat si aparatul de fotografiat cu mine. Voiam sa pozez copacii ninsi, numai ca, trecand pe langa un magazin, am observat o multime galagioasa care comenta aprins ceva...nu stiu ce...n-am inteles. Cred ca magazinul pregatise niste oferte exceptionale devreme ce toata lumea se aliniase la coada, asteptand momentul fericit.

Nu sunt genul care vaneaza chilipirurile, dar de data asta am devenit pur si simplu curioasa.
Totusi! Sa nu mai ramana niciun carucior liber?!
Ce putea sa fie asa de nemaipomenit?

Am dat sa ma apropii. Poate-poate inteleg ceva....Daaar....decat sa-mi dezvaluie secretul, au preferat, fie sa-si ia zborul, fie sa-mi intoarca spatele! Pur si simplu!

Daca am vazut ca sunt atat de categoric respinsa, mi-am infrant curiozitatea, m-am indepartat si mi-am continuat drumul.
Nu-i nimic!
Sa ia ele tot!

Mi-am facut cumparaturile in piata si am fotografiat copacii.
In definitiv, nu pentru asta plecasem de-acasa?

 

Sa aveti o saptamana frumoasa!