Wednesday 26 September 2012

O zi frumoasa! / A beautiful day!

Exista pentru fiecare, cel putin o zi intr-un an cand i se pare totul mai frumos decat cu o zi in urma. Chiar daca nu s-a schimbat nimic.Ceasul ticaie la fel.
Asa e ziua asta pentru mine.Desi, undeva in coltisoarele (ca am mai multe!) sufletului meu nu ma bucur deloc.


De vreo saptamana si mai bine, constanta zilelor mele ramane quiltul inceput. Restul componentelor se schimba, aluneca, se amesteca, dispar, dar orele petrecute cu quiltul meu ma straduiesc sa le pastrez, indiferent daca sunt mai multe sau mai putine.
Am inceput sa quiltuiesc cele 9 grupuri de blocuri asamblate. Da, le quiltuiesc separat. Pentru ca am facut patternul pentru QAYG. Nu de alta, dar quiltul va avea 220 cm latura. Nu, nu va speriati! Am o vatelina subtire, subtire: cam 3 mm.Ca model, am ales ce mi s-a parut ca merge cel mai bine in cazul asta: linii drepte, in spirala.
Dupa cum decurg lucrurile, va mai dura ceva pana voi termina. 



Si ca sa inchei in nota optimista, am primit un pachetel zilele trecute, cu niste materiale vesele si delicate, de la Geta, dar-din-dar:


Sunt exact asa cum mi le-as fi ales si eu.
Iti multumesc mult, draga Geta, dar m-as fi bucurat si mai mult daca iti lasai darul intreg!

Sa aveti o zi frumoasa!
Have a beautiful day!


Sunday 16 September 2012

Continuând.../Continuing...

Cand am inceput sa urmaresc mai indeaproape site-urile despre quilting, din loc in loc dadeam peste un acronim: WIP. La inceput n-am dat atentie. Citeam textul pe diagonala. Pozele ma interesau, pentru ca intelegeam mai repede cum se face aia sau ailalta...Ca sa inteleg explicatiile trebuia sa am dictionarul englez-roman langa mine si sa tot rasfoiesc...sa-mi notez termenii specifici pe o hartie, ca sa nu mai caut si altadata acelasi cuvant... Nu aveam timp.
Intr-o zi insa, nu stiu cum s-a facut ca parca toata lumea pe care o vizitam pe net, avea titlul WIP. WIP-WIP-WIP!!!
Mai, sa fie! Le-a lovit pe toate WIPu'?
Venise deci, timpul sa-mi pun rabdarea la incercare si sa caut in text semnificatia cuvantului. Dupa ce am citit mai atent cateva articole, am inteles ce mare chestie era: Work In Progress.
In romaneste nu prea se poate traduce, trebuie adaptat ceva care sa sune cat de cat bine: La Ce Continuu (sau continui, pana la urma cum e corect?!) sa Lucrez ...LCCL ?!!    :D
Abia dupa ce m-am lamurit din contextul catorva postari, am dat si de una in care dupa WIP era pusa in paranteza si expresia pe care o reprezinta. Se gandise si la d'astea ca mine, mai nevinovate in ale quiltingului.
Normal, nu? Nu puteam s-o gasesc pe ea prima!
Asa ca, acum lucrurile fiind lamurite si pentru cei nefamiliarizati cu termenul, sa vedem pana la urma, ce continuam azi.....
Pai, quiltul din postarea precedenta.

 ...cu blocuri noi, care prin asamblare se apropie de aspectul pe care il vreau...

 Numai ca, dupa ce am mai lucrat cateva, m-am hotarat sa le asez altfel:

 Si deocamdata imi place mai mult asa.

M-am prins si cum sa construiesc blocurile in asa fel incat fasiile de aceeasi culoare sa se continue doar partial, de la unul la altul. Dupa cum v-am mai spus parca, nu ma deranjeaza ca apar rupturi in unele locuri, chiar vreau asta, asa cum nu ma deranjeaza ca se imbina perfect in altele.
Abia 4 grupuri de cate 4 sunt gata. Din 9.  Nu stiu de ce avansez asa greu, ca lucrul mi se pare ca merge destul de repede.
Ei, nu stiu! Stiu: trebuie sa mai fac si altele in afara de patchwork, din pacate.

Mi-a fost lene sa mut masuta, asa ca a intrat in cadru...;p

Sper doar sa imi ajunga materialul.
Daca nu, sa te tii creativitate in modificarea patternului.

Pana una-alta, in Marele-Oras, Toamna se apropie pe furis.


Deocamdata cu zile mai racoroase si cu cativa stropi.
Nu-i nimic. Putem inca, sa n-o bagam in seama.


Sa aveti o saptamana frumoasa, indiferent de vreme sau vremuri!
Have a beautiful weekend, whatever the weather!

Thursday 13 September 2012

Niste culori..../ Some colors...

Am iarasi o sursa de inspiratie la geam...


....si pe masa....


Asa ca am cautat in dulap si am reusit sa adun cateva tesaturi pentru un quilt.
Ei, da, stiu, nu am chiar culorile de acolo, dar macar ceva rude de-ale lor tot am gasit.


Fac o incercare: un quilt modern sau un hibrid, clasic cu modern. Ma hotarasc dupa ce vad concret.
Am schitat un pattern, dar sa nu ma puneti sa calculez cat material imi trebuie, ca nu sunt in stare. Poate la sfarsit, o sa reusesc, masurand ceea ce am folosit.
Deocamdata fac greseli, dar macar incerc sa invat din ele. Nu mi-am propus sa pastrez constanta latimea benzilor de culoare, dar am constatat ca daca apar variatii prea mari de dimensiune, atunci modelul rezultat din asamblarea blocurilor are cam mult de suferit, in sensul ca nu vreau sa apara rupturi prea mari in continuitatea benzilor de culoare de la un bloc la altul.



Asa ca pe blocurile astea patru o sa le desperechez si o sa le fac alti parteneri, mai potriviti. E usor, pentru ca nu sunt cusute intre ele.
Mai am 8 grupuri de cate 4 blocuri.
Daca o sa iasa cat de cat bine, o sa revin si cu o continuare, daca nu......caut alte subiecte ;)


Ma intorc la treaba.
Sa aveti o zi frumoasa!


Saturday 8 September 2012

A full weekend/ Un weekend plin



Am ezitat mult in fata titlului acestui post (sau postari...?!..of, romgleza asta...), pentru ca imi era greu sa aleg unul potrivit. Motivul? Nu sunt singura care povesteste despre el (el, weekendul...)si, mai ales, nu sunt prima.
Dar pentru mine chiar asa a fost: intreg, plin, rotund.

A fost intreg, gandind la durata lui: pentru ca a avut continut precis, de vineri, ultima zi de august, pana duminica, a doua zi de septembrie.

A fost plin, pentru ca am vazut, am invatat, am facut o multime de lucruri si inainte de toate, le-am cunoscut pe Geta, Ela, Ortansa si Silvia, a caror pasiune comuna este legata de arta textila, atat de putin cunoscuta la noi in tara, patchwork-quilting.

A fost rotund, pentru ca a inceput cu o portiune de drum parcursa impreuna cu Ortansa si Silvia si s-a incheiat la fel, avandu-le tovarase de drum tot pe ele.

De fapt continutul weekendului asta a fost pus la cale de Geta Grama, caci ne-a invitat de-a dreptul, la ea acasa. Asa, simplu, fara formalism, fara retineri,cu inima deschisa! Sa lucram ceva impreuna si sa ne cunoastem.
In casa ei-atelier i-am vazut si pipait delicatele lucrari trapunto pe care le stiam doar din paginile recentei ei carti

 de la stanga, la dreapta: Silvia, Ela, Ortansa

dar si minunatele quilturi, vazute doar in pozele de pe blog, intruchiparea propriilor ei pattern-uri.

de la stanga la dreapta: Ela, Ortansa, Mihaela

 de la stanga, la dreapta: Geta, Silvia, Ela

Si ce surpriza nemaipomenita am avut sa constat ca realitatea acestor lucrari este departe de ceea ce pot cuprinde chiar si cele mai atente cadre fotografice....
Am avut prilejul sa vad si sa mangai sensibilele lucrari ale Ortansei si Silviei, unele din ele urmand cu finete si sensibilitate modele trapunto, din cartea Getei.

Scopul intalnirii noastre a fost sa lucram fiecare dintre noi cate o geanta si un portofel, dupa tiparele Getei.
Si l-am atins. Dar nu asa cum ati putea sa credeti, daca dati atentia necuvenita cuvantului "fiecare", ci intr-un mod pe care eu nu l-as fi crezut posibil: ne-am coordonat din mers, pe tacute, ca o echipa formata, rodata demult, cand noi, de fapt, ne intalneam prima data, toate cinci; am lucrat fiecare la geanta celeilalte ce era necesar in momentul respectiv sau ce operatie stapanea mai bine (adevarata lectie de rabdare data de Ela pentru o insertie termocolanta de nedezlipit!).









Evident, Geta a fost sufletul a tot ce am facut. A lucrat cel mai mult dintre noi si pentru noi.


Ne-a facut cadou cate un pachet cu o multime de materiale de calitate pentru patchwork si o alta multime de "bunatati" pe care doar o pasionata de quilting le poate aprecia, asunse intr-una din ingenioasele ei cutii textile.
Ne-a rasfatat, insistand ca portofelele cu rama metalica sa le facem din pretioasa ei colectie de fat quarters cu buline, pe care ne-a pus-o la dispozitie fara nicio rezerva; ne-a dat toate accesoriile necesare gentilor (butoni magnetici, fermoare, ata....), nu ne-a lasat pana nu ne-am ales cea mai potrivita captuseala, tot din rafturile ei, ca sa ne iasa cele mai grozave genti si portofele!


 Ghici, care e rosia cherry?

Iar Silvia, Ela, Ortansa?  Trei Doamne, da cu D mare, delicate, sensibile, vesele, Destepte (tot cu D mare!), bune, generoase, care m-au facut sa ma simt extraordinar langa ele, chiar daca in acea perioada nu eram in cea mai buna forma.Darurile primite de la ele mi-au mers la suflet; si frumoase si utile: tesaturi frumoase, lama de cutter in zig-zag (unul pe care nu-l aveam!), tablou textil, brosa textila...mi-e greu sa nu uit ceva, fiindca au fost multe.
Am lucrat, am mancat, am dormit, am vizitat impreuna mandra Cetate a Rasnovului, discret si atent ajutate de Ingerul Nostru Pazitor, Mircea, sotul Getei. Ne-am lasat problemele de zi-cu-zi acasa si ne-am bucurat de intalnirea noastra.





Silvia, facandu-ne poze in varful cetatii




 In micul muzeu al inimosului strajer al cetatii


Pe drumul de intoarcere in oras:


 




 

Va multumesc, dragele mele, Silvia, Ortansa si Ela!
Va multumesc, dragii mei, Geta si Mircea!



Doar daca veti citi si povestile celorlalte patru Doamne si veti privi si fotografiile lor, veti avea adevarata imagine a uneia din cele mai frumoase intalniri petrecute intr-un weekend de la sfarsitul unei veri fierbinti.

Sa aveti parte doar de oameni frumosi!

Monday 3 September 2012

Cu gandul la vara, asteptand toamna/ Thinking of summer, waiting for autumn

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Ion Creanga, dar zilele astea de trecere de la vara la toamna mi se par a fi una din cele mai frumoase perioade ale anului. Dintotdeauna.
Ne bucuram de lumina si caldura zilelor de vara si am scapat de ferbinteala care anul asta n-a incetat nici noaptea...
Asa ca mi s-a parut potrivit sa introduc in scena paturica crosetata din granny squares lucrata putin cate putin dimineata, in timp ce-mi beam cafeaua si din care v-am  mai aratat cateva patratele, pe vremea cand abia o incepusem.


Daca va propuneti sa crosetati/tricotati vreodata un obiect, oricare ar fi, cu atat mai mult unul pentru care va trebuie o cantitate mai mare de fire, sa nu faceti ca mine: sa va ia entuziasmul de nas, sa va hotarati ce culori veti combina, ce tip de fir, sa incepeti cu ce aveti deja, sa stiti ca nu va ajunge, dar sa ziceti ca veti cumpara pe urma, restul.


Chiar si firmele serioase recomanda cumpararea firelor de aceeasi culoare, intreaga cantitate necesara o data, din acelasi lot, pentru ca, de la un lot la altul, pot aparea diferente mai mari sau mai mici de nuanta pentru acelasi cod de culoare. In cazul griului meu a fost o diferenta mare, dar... n-am mai avut ce face. Am terminat paturica cu binecunoscuta consolare: Ei, lasa, nu-i nimic, ca-i pentru mine!



Am mai scris putin despre ea si aici.
V-am mai spus ca sunt in perioada in care-mi place gri-ul?
Sunt convinsa ca, da.

Sa aveti o toamna frumoasa!
Have a beautiful autumn!