Acum vreo 2 ani am descoperit un blog cu un nume simplu si frumos: codrudepaine.ro. Sau, asa cum scrie in titlul paginii,
Apa.Faina.Sare.
Am inceput sa citesc si in scurt timp am devenit una din prietenele painii cu maia. Pentru ca asta este subiectul pricipal al blogului: painea facuta cu maia naturala.
Ce este maiaua (sourdough) ? Este o cultura de drojdii salbatice si bacterii folosita in brutaritul traditional, dinainte de aparitia drojdiei comerciale.
Dadusem pe internet de niste site-uri straine ale unor pasionati de paine cu maia, dar cum subiectul nu facea parte din preocuparile mele si mi-ar fi luat ceva timp pana as fi invatat/tradus toata terminologia din engleza ca sa inteleg in amanunt ce-i aia si ar fi trebuit sa am si oarece cunostinte din domeniul brutaritului, am trecut mai departe.
Cand am ajuns pe blogul Codrutei Popa, am avut surpriza sa vad ca ea exact asta facea: explica in romaneste tot ceea ce invatase singura de pe net si din cartile publicate de profesionisti ai domeniului, dar doar in alte limbi. Mi s-a parut uimitor sa gasesc un astfel de site romanesc, pentru ca in afara de informatiile concrete despre cum sa-ti faci maiaua si retetele de paine sau alte bunatati cu maia pe care le dadea cu o minutiozitate si mai ales, generozitate rar intalnite, dupa ce le muncise singura si le verificase, Codruta avea un dar al povestitului extrem de natural, care te facea sa te apuci de facut paine cu maia chiar daca pana atunci nici nu-ti trecuse prin cap asa ceva.
Capitolul de comentarii de la fiecare postare era un adevarat forum in care se intreba, se raspundea, se facea schimb de informatii, primind aceeasi atentie din partea Codrutei si cei aflati la primii pasi in facutul maielei si cei aflati deja pe treapta fineturilor.Cu rabdare si drag. Ca unul din acei rari profesori-cu-vocatie, ce-si iubeste elevii, ca un om care are un preaplin de ganduri si sentimente. Ca un om care iubeste oamenii.
Asa ca au aparut si atelierele de facut paine cu maia. Mai intai in Timisoara natala, apoi si in Bucuresti.
Dupa unul din ateliere, daca nu ma insel, chiar dupa primul, Codruta povestea pe blog ce emotii a avut. Atat de mari, ca nici nu i-a dat prin cap sa spuna macar, in interviul pe care l-a dat unei televiziuni, cu acea ocazie, ca are un blog unde isi impartaseste cunostintele tuturor celor care vor sa stie mai mult despre painea cu maia.
Imediat mi-a venit o idee: ce-ar fi sa-i fac un sort al ei si numai al ei, pe care sa-i brodez la masina numele blogului, astfel incat sa fie eliberata de grija de a nu mai uita sa-l faca cunoscut. Dar sa o reprezinte, sa nu fie un sort oarecare, croit in serie si pricopsit cu un text pe pieptar.
Si mi-am dat seama ca parca in afara de text s-ar cere si un desen, ceva care sa intregeasca o sigla, un logo....si cel mai grav, ca aveam nevoie sa stiu ce stil vestimentar are, ce culori ii plac, ce i s-ar potrivi....s.a.m.d.
 |
| Foto - Codruta Popa |
Nu puteam sa intreb nimic pentru ca voiam sa-i trimit sortul de Paste, in dar, surpriza. Aveam adresa ei, pentru ca imi trimisese cu putin timp inainte maia uscata.
Dupa ce m-am sucit si invartit, dupa ce m-am tras de maneca de cateva ori:"Ea este arhitect, prietenul ei - arte plastice, o sa te faci de ras!", pana la urma, mi-am spus: Asta e! Asa simt. Asa voi face. Daca il va purta, o sa fiu bucuroasa, daca nu, inseamna ca nu e pe gustul ei. Nu sunt stilist si cu atat mai putin stilist de sorturi, nu stiu despre Codruta decat ce am simtit printre cuvintele articolelor de pe blog sau ce am vazut in respectivul interviu postat pe youtube, asa ca, circumstantele atenuante exista, daca n-o nimeresc!
Am facut sortul asa cum am simtit eu ca i s-ar potrivi. Fara sa ma mai gandesc daca o sa-i placa sau nu. Mi-am golit mintea de presupuneri si variante si am purces la treaba: am ales cele doua tesaturi, croiala, am desenat sigla si am digitizat si cusut broderia.
 |
| Foto- Luiza Puiu, in primul numar al revistei Omnivor |
Cu ce emotii i l-am trimis!
Ce bucurie, citind emailul ei, dupa ce l-a primit!
Ce alta bucurie apoi, cand am vazut in poze, ca l-a luat cu ea si in cele doua calatorii de ucenicie in Anglia si SUA sau ca il poarta la ateliere!
Bucuria aia pe care o ai atunci cand vezi ca darul pe care l-ai facut din inima cuiva, ii foloseste.
 |
| In stagiul de la The Back Home Bakery, Kalispell, Anglia |
|
 |
| La Atelierul de Paine cu maia din Bucuresti, noiembrie 2012 |
Acum a trecut mai bine de o luna de cand Codruta si-a implinit un vis: si-a mutat brutaritul cu maia de pe blog, intr-un spatiu adevarat, aflat in inima Timisoarei, unde coace tot felul de bunatati, numai din faina bio facuta in Romania din grau cultivat in Banat si doar cu maia naturala.
Pe
pagina ei de Facebook ne tine la curent cu tot ce pregateste.
Inainte cu cateva saptamani de a deschide brutaria, m-a rugat sa-i fac doua sorturi. De data asta, cu propria ei sigla brodata, dar lasandu-ma pe mine sa decid cum vor arata, in rest.
Prefera totusi, sa le fac din aceleasi materiale cu ale celuilalt. Problema era ca eu nu mai aveam materialele alea si stiam ca nici nu mai am de unde sa iau. Pana la un moment-dat cand, tot cautand in dulap sa vad daca gasesc macar ceva pe-aproape, am dat de cele doua, puse impreuna, deoparte.
Uitasem complet! Dupa ce am facut sortul, pur si simplu le-am ascuns. Habar n-am de ce!
Ce bine mi-au prins acum!
Am ales ca modelul lor sa fie la fel de simplu ca al celuilalt.
M-am gandit ca o reprezinta si pe Codruta de pe blog, prin croiala si culori si pe Codruta de la brutarie, prin sigla ei atat de eleganta, conceputa de dragul ei V.
 |
| O fata frumoasa, desteapta si buna! Cum sa nu-ti vina sa-i faci cele mai frumoase daruri? |
Sa le porti sanatoasa, draga mea Codruta!
Sa ai doar zile frumoase si paini minunate!
