Dupa cateva saptamani de munca intensa, cu multe nopti in care a fost nevoie sa reduc somnul la minim (maximum 3 ore), de Paste am reusit sa fugim din Marele Oras la casuta noastra de la tara.
Ca de obicei, ne-a asteptat cuminte si ne-a primit cu drag, iar noi ne-am bucurat ca in sfarsit putem dormi dupa pofta inimii, in liniste si aer proaspat. In cele patru zile ar mai fi fost nevoie de niste lenevit, dar nu ne-a lasat inima sa privim pomii nesapati/nevaruiti, trandafirii netunsi si acoperiti cu musuroaiele de pamant de asta-toamna, iarba care a invadat lalelele, narcisele sau muscari.... asa ca am dat zor sa intram in graficul lucrarilor de primavara. Ba chiar m-am bucurat ca am prins merii si o parte din peri, neinfloriti, ca sa ii pot stropi cu insecticidul si fungicidele necesare.
Visinul, ciresii si prunii, mai grabiti, mi-au luat-o inainte
Dar altfel cum am mai fi putut sa ne umplem sufletele de frumosul asta atat de simplu si minunat al pomilor infloriti?...
Chiar si magnolia ne-a asteptat
sa ne arate ce flori mari si frumoase a facut anul asta. Incet, incet, pana am plecat, vantul i-a tot furat cate o petala, asa ca modelul covorului de iarba din jur s-a tot imbogatit...
Si pentru ca veni vorba de iarba: paralutele pe care le-am semanat acum...10 ani doar pe marginea unei portiuni de alee si cele pe care le-am plantat pe la pomi in cate un an, s-au prins ca ne e tare drag de ele, asa ca, an de an si-au tot aruncat semintele incolo si incoace, si s-au tot intins.
De cativa ani, pana in iunie, tundem iarba "cu model", tot ocolindu-le.
Oricum, satula de ingradirile de tot felul din oras, in curtea mea de la tara incerc sa-mi las plantele cat mai mult in largul lor...
Le pun garduturi sau le grupez, doar ca sa le feresc de patrupedele mele blanoase.
De cate ori intarzii mai mult cu ingrijitul vreunui strat cu flori, Grivei trebuie sa vina sa mi se aseze in fata, sa se culce sprijinindu-se de mine exact acolo unde am eu treaba, ca nu cumva sa le iubesc pe ele mai mult...
Aceeasi libertate de miscare ca a paralutelor am lasat-o si florilor de Nu-ma-uita... Le las peste tot unde vor ele sa se duca. Chiar si printre dalele aleilor...
Chiar inainte de a pleca, au inceput sa infloreasca si merii
si calinul (Viburnum)
care are un parfum........
Pana la urma, in cele numai patru zile cu vreme atat de frumoasa, munca a fost cu spor si odihna deplina...
Aaaaa....daca ma gandesc mai bine....partea asta cu odihna e valabila DOAR pentru unii...
Noi ceilalti, astia cu doua picioare, am mai pastrat un pic de oboseala si pentru viitoarea vizita....Doar nu era sa plecam complet odihniti.....Poate data viitoare......?
Pe curand!
Abia astept sa ma intorc la tine, Raiul-meu-de-pe-pamant!
iar voua, tuturor celor rataciti pe-aici, pe blogul asta,
va doresc sa aveti fiecare cate un mic rai-pe-pamant, unde sa va despovarati de griji si suparari, chiar si numai pentru o zi!
Sa aveti o zi frumoasa!
Have a beautiful day!
